Statia Spatiala Internationala


Staţia Spaţială Internaţională


Staţia Spaţială Internaţională (abreviat ISS, de la International Space Station) este o staţie spaţială care permite sejurul astronauţilor pe o durată medie şi mare de timp,  în Cosmos. Spre deosebire de o navetă spaţială, o staţie spaţială are doar mijloace modeste de propulsie şi nu poate ateriza sau decola.  Ea trebuie alimentată din când în când cu alimente, oxigen, apă, echipamente, combustibil. Navetele spaţiale sau alte vehicule spaţiale acţionează aşadar ca nişte taxiuri cosmice, cu ajutorul cărora astronauţii vin şi pleacă de pe Staţia Spaţială.
ISS este formată din module cilindrice de sine stătătoare, dar care se pot ataşa unul la altul pentru a forma o structură complexă. Astfel, Staţia Spaţială poate fi construită mereu prin adăugarea de noi module. 



Se află pe o orbită geostationară, la o altitudine ce variază între 319,6 km şi 346,9 km, ceea ce înseamnă că se află pe o orbită joasă (a se compara cu cei aproape 10 km la care zboară un avion de pasageri).
Momentan are 9 module presurizate, reprezentand laboratoare de cercetare, compartimente de acostare, compartimente pentru echipaj si spatii de depozitare. ISS este ocupată de echipe de cercetatori care studiază efectele gravitaţiei şi microgravitaţiei pentru menţinerea vieţii în spaţiu, fiind şi o platformă de observaţii astronomice.


Taxiul cosmic si alimentarea ISS



La începuturi modulele au fost plasate pe orbită fie de navetele spatiale americane, fie de rachete ruseşti.  Apoi a intrat în scenă Agenţia Spaţială Europeană. ESA a construit o flotă de vehicule automate de transfer. Primul din ele, Jules Verne a fost lansat de la centrul spaţial european din Guyana Franceză.
Naveta a urmărit Staţia Spaţială timp de o săptămână, apropiindu-se uşor din spate şi de jos. Un set de lasere a determinat precis poziţia navetei europene, pentru ca aceasta să facă joncţiunea cu ISS foarte lin. Apoi, o trapă de legătură s-a deschis între Jules Verne şi ISS şi astronauţii au putut recupera bunurile aduse de pe Terra, depozitând totodată acolo lucrurile de aruncat. Jules Verne a rămas ataşat de ISS timp de şase luni, astronauţii având timp suficient să facă transferul de bunuri, precum mâncare, apă şi echipamente. În plus, având combustibil şi putere, Jules Verne a putut deplasa Staţia Spaţială, pentru a o ajusta în orbită. La sfârşitul perioadei stabilite, Jules Verne s-a desprins de Staţia Spaţială şi s-a lăsat în o cădere controlată în atmosfera Pământului, unde a ars complet (inclusiv gunoaiele depozitate acolo).